Dragă înger ce-ai fost candva fără milă condamnat..
De ce,pentru cine-ai căzut aşa de-uşor în păcat?
De ce-ţi duci acum crucea-nsemnată, râzând?
De ce l-ai crezut pe-al tău demon,cu lacrimi in gând?

Îngere,te-a transformat într-un demon flămând!
Şi-acum ai crucea in spate,ce o cari râzând..
L-ai crezut,orbit de timp,de iubirea purtată,
Aripa dreaptă ţi-a frânt-o,cea stângă de sânge-i pătată!

Mă-ntreb de ce râzi,cu buzele tale amare,
De ce nu vrei ţipi,să-i strigi cât mai tare..
S-ajungă-n lumea lui şi strigătul tău,
Să-ţi simtă durerea provocată de hău.

Îngere,de ce nu-l tragi cu tine în Iad?
El stă fericit,dar ţie aripile-ţi cad,
De ce îl ierţi,şi-i zâmbeşti acum fericit,
Când cu-atâtea minciuni,de Rai te-a lipsit!

Demon lipsit de-un suflet,priveşte,
În Iad te-aşteapt-un câine ce scânceşte!
Fereşte-te,căci îi e dor de sânge şi durere,
Când vei ţipa sălbatic,el va simţi plăcere!

Fă-ti loc între cruci,demon nebun şi sălbatic!
Ascunde-te-n mare,în mormântul acvatic,
Ai grijă,căci îngerul doborât se roagă şi azi,
El va muri cândva zâmbind,dar tu o să cazi.

Voi fi acolo să văd,demonul meu,îţi promit,
Şi-ţi voi zâmbi şi eu atunci,împăcat,fericit!
Voi şti că-n lumea mea s-a făcut dreptate,
Şi voi închide ochii,zâmbind către moarte!