Gri.

In fiecare zi e la fel.Oameni cenusii isi plimba pasii nesiguri in..locuri cenusii.Si toate sunt la fel.Toate sunt triste,lipsite de culoare,de orice urma de fericire.Oricat s-ar chinui oamenii sa afle de ce e asa,nicio ipoteza nu e corecta.Gresit.Deloc plauzibil.Poate pentru ca Fat Frumos a fugit de langa noi.Poate pentru ca de-atunci,Ileana Cosanzeana nu a mai zambit deloc.Sau poate pentru ca zmeul nu mai lupta.Pentru ca nu mai e nimic cu care sa te poti lupta.Nimeni nu mai lupta pentru cine e.Pentru ce vrea.Pentru ce crede.Au fost la inceput altii care-au crezut ca pot sa invinga tot..numai ca societatea se catara cu abilitate pe acel crez si il distruge.Il pune la pamant.Il sufoca.Si atunci cerul pare mai aproape de tine,doar ca sa iti faca tie lumea mai mica..si te cuprinde sentimentul ala ciudat de claustrofobie.Norii par sadici,cu un zambet ironic pe fata.Ca si acum ei ar fi reusit sa se ridice de pe pamantul mizerabil pe care stai inainte sa fie totul distrus.Si soarele iti ofera mai putina lumina.Ca si cum el stie unde e Fat Frumos,dar il pastreaza acolo..si ii ofera lui toata lumina.Singurul lucru care nu e gri e sangele care iti picura uneori din suflet cand observi ca tot ce faci e in zadar.Enervant.Nefolositor.